I'm not a robot

CAPTCHA

Privacy - Terms

reCAPTCHA v4
Link



















Original text

Criticul interior are multe fețe și până la umăr, primim comentarii rușinoase care, ca un duș rece, răcesc până la oase. Fiecare cuvânt sună cu adevăr crud, dar criticul nu își alege cuvintele. De unde vine și ce vrea? De ce este atât de crud și de ce cuvintele lui rezonează cu o astfel de durere Povestea 1: „Fără loc pentru erori” Masha a crescut ca o fată zgomotoasă și veselă? Mama lui Masha a lucrat ca director de școală și, începând de la vârsta de 4 ani, Masha a fost instruită să joace rolul unui „elev harnic”. Era important ca mama să fie mândră de fiica ei. Era necesar să scrii lin și să citești fluent. Dacă Masha a reușit să scrie scrisorile, mama ei a fost fericită și s-a lăudat cu meritele lui Masha față de ceilalți membri ai familiei. Dacă literele „au sărit”, fața mamei s-a transformat în piatră și a devenit încordată: „Nu scrii frumos, nu vezi bine, e păcat”. Masha i-a plăcut când ochii mamei ei au zâmbit și au încercat și mai mult La școală, Masha, ca o fiică, le-a spus regizorilor: „Nu ar fi trebuit să pierd fața” în fața altor profesori. Pentru că: „Cum pot să-i privesc în ochi?” Și Masha s-a străduit și mai mult ca mama ei să nu se simtă rușinată Orice evaluare sub 4x a fost rezolvată la consiliul de familie. Mama a spus că a fost supărată că fiica ei nu poate fi o persoană leneșă - este o rușine, nu merită postul de director de școală. Masha a crescut foarte sârguincios și hotărât. Aproape întotdeauna a adus munca pe care a început-o la un rezultat perfect și a fost preferata profesorilor și managerilor. Dar de fiecare dată, făcând o greșeală în ceva, chiar nesemnificativ, Masha a ars de vinovăție și ură de sine și înăuntru a spus: „Este o rușine... asta este nedemn... Ce rușine.” este fictiv, imaginile eroilor sunt colective. În continuare voi mai publica câteva povești despre cum poate fi formată partea critică. Cred că în astfel de exemple, tendințele care ne influențează percepția despre noi înșine sunt clar vizibile. În continuare, îmi propun să analizăm în mod independent fiecare poveste și să încercăm să remarcăm aceste tendințe. Poate că unii vor părea familiari.