Viața este așa aranjată încât la un moment dat luăm decizia de a intra într-o relație, suntem în ea, rezolvăm probleme, ne îmbunătățim personalitatea în ea, creștem , dar... cineva ca acesta vine în momentul în care unul dintre voi trebuie să îngroape un prieten iubit și de neînlocuit. Desigur, te poți proteja de această durere construind în mod deliberat relații în așa fel încât valoarea partenerului tău să nu fie mare și, în consecință, reducând durerea pierderii. Acesta este un mod în care relațiile interdependente interacționează. Cea mai mare problemă cu încrederea într-o relație nu este să ai încredere în partenerul tău. Această întrebare se referă dacă poți sau nu să ai încredere în tine. Cu cât partenerul tău este mai bun, cu atât ar trebui să fie mai bună capacitatea ta de a te consola și de a te calma. Să-ți iubești partenerul mai mult decât ne permite capacitatea de a te auto-confort nu este sigur, mai ales dacă ai nevoie constantă de el „să fie acolo pentru tine”. Partenerul tău nu va putea fi acolo să te țină de mână și să te consoleze când va muri. Vei trece prin asta singur. Dragostea nu este pentru cei slabi, nu pentru cei care au nevoie să fie protejați cu grijă, nu pentru inimile tandre. De aceea există atât de puțin în lume. Dragostea necesită tărie de caracter în fața multor dificultăți. Dacă societatea noastră ar putea avea o viziune mai realistă asupra relațiilor, nu am pune atât de mult patos în a le spune oamenilor să se iubească și să-și dorească unii pe alții. Mulți parteneri se așteaptă să joace sistemul: ei speră că ei vor muri primii. Această lipsă de diferențiere ne determină să adoptăm o atitudine care ne contrazice direct intențiile: în esență, ne dorim ca cel pe care îl iubim să sufere mai mult. Calculul nostru accidental este simplu: „Lasă-te să suferi. Ești mai bun decât mine.” Apropo, eliberarea stresului din cauza pierderii unui partener în multe basme este exprimată cu expresia „Au trăit fericiți până la urmă și au murit în aceeași zi”. Câți dintre noi sunt suficient de puternici pentru a iubi în condițiile reale pe care le oferă viața? Câți dintre noi îi putem spune partenerului nostru: „Tu mergi primul. Nu vreau să mori, dar viața ta este a ta, la fel ca și moartea ta. Pleacă ușor. Nu vă faceți griji. O să am grijă de mine cumva. Ținându-mă cu tine, am devenit suficient de puternic pentru a face acest lucru.” Și abia după ce își pierd un partener își dau seama cât de multe nu s-au spus și nu s-au trăit... Relații care ne fac să creștem și creează condiții pentru ca noi să dezvoltăm iubirea față de partener și față de noi înșine. Autodezvoltarea, care vă declanșează creșterea în relații, vă permite să supraviețuiți pierderii partenerului. Autocontrolul, autocontrolul și auto-linișterea sunt abilități cheie pe care le înveți în relații care te ajută să fii rezistent și rezistent în cele mai provocatoare și stresante situații. Și a-ți lua rămas bun de la partenerul tău este unul dintre ele. Amintește-ți, relația ta este finită. Ce ai putea schimba la ele acum, pentru ca mai tarziu sa nu simti amaraciune de la „nespus” si „nesimtit” Oksana Proskurina, psiholog, antrenor, autoarea proiectului LIFING.INFO bazat pe materiale de la D. Schnarch