„Trei eseuri despre teoria sexualității” a fost scrisă de Sigmund Freud în 1905. Această carte dezvăluie natura sexualității umane. În ciuda faptului că teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud este una dintre cele mai controversate, până astăzi rămâne una dintre cele mai influente din lumea psihologiei. Teoria sexuală a lui Freud a influențat înțelegerea modernă a sexualității umane și a fost subiectul multor dezbateri și critici. Dezvoltarea psihosexuală este motivul principal al întregii teorii psihanalitice a lui Freud. Această lucrare conține trei secțiuni principale - despre abaterile sexuale, sexualitatea infantilă și transformările pubertății. În prima parte, autorul examinează deviațiile sexuale la adulți. În a doua parte, autorul introduce conceptul de sexualitate din copilărie ca sursă de abateri sexuale la vârsta adultă. A treia parte a lucrării explorează calea complexă a pubertății care duce la sexualitatea adultă. În această carte, Freud și-a dezvoltat propria teorie sexuală. Teoria sexuală a lui Freud este influentă în psihologie și nu numai. Această teorie a modelat înțelegerea modernă a sexualității umane. Freud a susținut că sexualitatea este un aspect fundamental al psihologiei umane și că dezvoltarea sexuală este o componentă esențială a dezvoltării umane. Aceasta a devenit o idee larg răspândită în domeniul psihologiei. În plus, teoria lui Freud a influențat domenii dincolo de psihologie, cum ar fi literatura și filmul. Ideile sale despre inconștient, represiune și sexualitate au fost explorate și discutate în nenumărate opere de artă și literatură. În ciuda acestui fapt, teoria sexuală a lui Freud continuă să influențeze studiul sexualității în lumea modernă și este important să continuăm să explorăm și să ne extindem înțelegerea sexualității umane. În prima parte a lucrării sale, Freud discută despre devința sexuală. Pentru a clasifica deviațiile sexuale, Freud a folosit conceptul de impuls în paralel cu conceptul de libido. Un impuls, conform autorului, este un impuls mental, al cărui început este situat în anumite părți ale corpului și care poate fi caracterizat ca având ca scop un scop, de exemplu, satisfacția, care implică acțiuni specifice și intenție, care este un mijloc de a atinge satisfacția. Impulsul se caracterizează prin multiplicitatea sa de surse, obiecte și scopuri, ceea ce l-a determinat pe Freud să distrugă instinctul sexual și stereotipurile acestuia. Descrierea perversiunilor i-a permis lui Freud să arate că obiectul satisfacţiei poate fi înlocuit cu un alt obiect sau prin îndeplinirea condiţiilor fetişiste. În plus, satisfacția poate fi obținută în afara actului sexual (de exemplu, exhibiționism, voyeurism, masturbare) sau prin concentrarea pe părți ale corpului care sunt în principiu „auxiliare”, cum ar fi gura. Potrivit lui Freud, explicația perversiunilor sexuale ar trebui căutată în copilărie. Pentru că în acest moment începe să se formeze în mintea noastră ideea despre ce este sexualitatea. Copiii care suferă de nevroze rămân cel mai adesea într-o stare sexuală copilărească, iar Freud a vrut să urmărească dezvoltarea dorinței sexuale până când aceasta se manifestă sub formă de perversiune, nevroză sau viață sexuală normală. Experiențele traumatice sau conflictele nerezolvate din copilărie pot duce la disfuncții sexuale sau la un comportament deviant la vârsta adultă. De exemplu, un copil care a fost abuzat sexual poate dezvolta disfuncții sexuale sau poate avea un comportament sexual riscant ca adult. A doua problemă pe care Sigmund Freud a abordat-o în această lucrare este sexualitatea copilăriei. Atracția sexuală la copii.