S-au scris și spus multe despre depresie. Aș dori să adaug câteva dintre observațiile mele cu privire la această problemă. Mi se pare că poți alege depresia. Da exact. O persoană este capabilă să se identifice într-o stare depresivă din diverse motive. Și unul dintre ele poate fi că într-o stare de depresie o persoană are ocazia, îi permite să se gândească la sine într-un mod pesimist. Din anumite motive, o persoană are nevoie de asta. Poate că acest tip de gândire este singura apărare împotriva altor probleme mai profunde, ascunse. Aceasta este varianta cea mai sigură pentru a-ți satisface nevoile, cel puțin în așa fel încât să cufundi în depresie. Acest lucru poate suna ciudat. Cu toate acestea, este destul de dificil să scoți o persoană din depresie, deoarece anumite gânduri blochează calea de ieșire și țin cu tenacitate conștiința persoanei captivă a gândirii supresoare de personalitate. Această opțiune de auto-imersie poate veni din copilărie ca fiind cea mai acceptabilă, familiară și accesibilă modalitate pentru un copil, adolescent, iar acum pentru un adult de a contacta lumea la nivelul care este necesar la un moment dat. Ce plăcere și plăcere poate obține o persoană din depresie? Economisirea resurselor. O persoană deprimată are deja puține dintre ele, dar nevoia lui de reflecție, de reluare constantă a acelorași gânduri necesită singurătate, singurătate. La urma urmei, este nevoie de multă forță pentru a împărtăși cu cineva, pentru a crea evenimente în viața ta, pentru a începe măcar să cauți cauza depresiei tale. Uneori este mai profitabil să primești pur și simplu resurse dintr-un stil de viață pe îndelete, din liniște. Dar, dacă puterea dispare, atunci ei au unde să meargă și se duc, poate, pentru a menține viața... a altcuiva, adică o viață care nu este a ta. O persoană nu își trăiește viața pentru sine, având principii care nu sunt proprii, necunoscând granițe, nefiind capabil să-și separe gândurile proprii și ale altora și totuși fiindu-i frică, îngrijorându-se și gândindu-se mult la faptul că ceva nu este în regulă cu persoana respectivă. Aceste gânduri, de regulă, vin din copilărie și sunt strâns legate de imaginea mamei. Dor de primul obiect semnificativ din viața cuiva din cauza separării incomplete a persoanei, a atașamentului său puternic față de mama sa și, ca urmare, a incapacității și nedorinței de a fi adult, de a rezolva problemele ca un adult. Depresia este doar o raceala. Cu depresie, o persoană se simte cu adevărat rău, dar s-ar putea să nu pară așa pentru cei din afară. Ei nu prea observă „unde doare” și pot fi chiar enervați de o boală care nu este vizibilă și totuși există. Nu toată lumea va putea să ofere sprijin sau să recunoască prezența depresiei ca o problemă serioasă la cunoștințele, prietenul sau ruda lor. Și când o persoană deprimată nu primește măcar o înțelegere a stării sale de la cei din jur, începe să se scufunde și mai adânc în sine și să se îndepărteze de lumea exterioară. Când totul este rău, acesta este o modalitate de a te plânge de totul deodată. O persoană nu mai înțelege cauza principală a depresiei sale, ci începe să-și judece viața într-un mod negativ în ansamblu. Întâlnește-ți micul sinele. Să ne amintim o postură obișnuită în timpul depresiei - este de obicei genunchi îndoiți, mâini care ascund fața, lacrimi. Poza închisă, poza copilului. În acest fel, o persoană încearcă să intre în contact cu ea însăși în copilărie, dar nu există forță pentru a calma acest bebeluș, nu există resurse care să-l susțină, să-l umple de viață și chiar să-i fie milă de el. Există doar putere să te întristezi din cauza unei pierderi puternice Aceasta nu este neapărat viața altcuiva, poate fi a ta... Lucrul cu depresia este complex și lung, dar merită să aduci o persoană înapoi în viața sa. pentru a-l prezenta gândurile lui și pentru a-ți spune unde să te uiți și cum să-ți creezi propriile principii, alege-ți prioritățile în viață!