De la autor: Pentru prima dată am dat peste termenul din programul uneia dintre conferințele străine despre tulburările de alimentație și gândirea - ce este această nouă vedetă în aparent binecunoscută constelație de tulburări de alimentație? Ce alte noutăți? După cum se dovedește, fenomenul este studiat activ, există publicații, studii și articole străine. Majoritatea oamenilor au auzit de anorexie, bulimie și chiar de tulburări convulsive, dar puțini găsesc o legătură între tulburările de alimentație și diabetul de tip 1. Termenul diabulimie (utilizat și ca ED-DMT1) este o tulburare de alimentație în care persoanele cu diabet zaharat de tip 1 se restricționează în mod deliberat de la insulină pentru a pierde în greutate. Injectarea de insulină ajută persoanele cu diabet zaharat de tip 1 să absoarbă glucoza, care poate fi fie transformată în energie, fie stocată sub formă de grăsime. Când insulina este oprită, organismul excretă glucoză în urină. În schimb, consumă energie prin descompunerea grăsimilor stocate în organism, ceea ce duce la pierderea în greutate. Dar are și consecințe grave asupra sănătății și poate pune viața în pericol. Fără insulină, persoanele cu diabet de tip 1 pot experimenta orice, de la epuizare și greață până la cetoacidoză diabetică, comă și chiar moarte. În ciuda notorietății sale în comunitățile de diabet și tulburări alimentare, diabulimia nu este din punct de vedere tehnic o tulburare mintală precum anorexia sau bulimia. Medicii preferă să nu știe ce să facă sau ce este. Ca urmare, diabulimia dispare adesea fără diagnostic sau tratament. „Pentru că persoanele cu diabulimie sunt doar o populație mică într-o populație mică”, spune Erin Akers, CEO al Diabulimia Helpline, „nimeni nu vorbește despre asta și nimănui nu-i pasă cu adevărat.” Diabulimia nu este la fel de cunoscută ca și alte tulburări de alimentație, deoarece afectează o comunitate relativ mică de oameni. Principala problemă este lipsa de conștientizare, atât în ​​rândul pacienților, cât și în rândul profesioniștilor medicali, a ceea ce este. Ce să faci și unde să alergi? Și se poate recupera complet? Este posibil și necesar, deși necesită destul de mult timp și efort. Este clar că dacă există epuizare a corpului sau o criză psihică, depresie clinică, este necesară îngrijirea medicală într-un spital. Pe viitor este nevoie de psihoterapie de susținere, de preferință individuală în combinație cu terapia de grup. Din păcate, nu avem încă organizații atât de puternice pregătite să ofere asistență cuprinzătoare precum NEDA (National Eating Disorders Association) sau American Anorexia Bulimia Association (AABA), dar tot mai mulți specialiști lucrează eficient cu tulburările de alimentație. Aș vrea să cred că în viitorul apropiat vor fi mai multe și vor apărea mai multe centre specializate. Dacă materialul a fost util, vă rog să-i dați un like :)