Dacă întrebi, vei avea dreptate. Desigur, toți trăim în prezent, cel puțin fizic. Dar din punct de vedere emoțional - nu întotdeauna. Prezentul ne este furat de grijile noastre legate de viitor sau trecut. Când, în loc să acționăm, suntem în gânduri de genul: Dar dacă eu atunci... Și când voi... Și ce se va întâmpla dacă... Părăsim emoțional prezentul și rămânem blocați în ceva ce nu poate fi schimbat, sau în ceva ce încă nu există. Uneori, o persoană merge atât de departe în trecut încât realitatea se bifurcă, pare să existe în două paralele - una prezent și alta, care ar fi „dacă...” Și viața încetinește, o persoană se oprește din dezvoltare, pare să înghețe. în trecut. Această situație este însoțită de un sentiment de neputință, deoarece este imposibil să schimbi trecutul sau altă opțiune: o persoană trăiește în gânduri și visează despre viitor, în capul său este deja bogat, sau fericit, sau președintele. intreaga lume. În același timp, nimic nu se schimbă în realitatea lui, nu este pregătit să lucreze aici pentru că nu știe cum, sau îi este frică, sau nu vrea. Nu se îndreaptă spre scopul său în prezent, trăiește deja în el în viitor. Și cel mai generator de anxietate este să trăiești cu frica de „Ce se va întâmpla dacă”: „Ce se va întâmpla dacă greșesc”, „Ce se va întâmpla dacă nu merge” etc. Această anxietate practic paralizează o persoană, împiedicându-l să se miște, să planifice și să acționeze. Pentru a înțelege de ce acest lucru te împiedică să acționezi în prezent, imaginează-ți un scaun pe care vrei să stai sau pe care vrei să-l repari. Acum mișcă-te cu 2 metri înainte sau înapoi de el și încearcă să faci ceva cu el. Se dovedește? Așa este în viață - când nu suntem în acest moment, nu putem face nimic cu el. Putem trăi și schimba cu adevărat ceva doar aici și acum Trecutul este experiență, există deja și nu poate fi schimbat. Nu putem decât să-l acceptăm și pe noi înșine în ea și să luăm din ea la maximum tot ceea ce am învățat. Trageți concluzii despre cum vrem sau nu vrem să trăim. Viitorul încă nu există, iar a trăi în el este ca și cum ai trăi într-un balon de săpun sau un castel în aer. Când prezentul îl ajunge din urmă și îl rupe, va doare să cadă. Putem crea viitorul doar fiind în prezent. În ceea ce privește anxietatea cu privire la viitor, este important să răspund la întrebarea: „Pot să fac ceva acum să mă întorc în direcția care este cea mai convenabilă pentru mine?” Dacă da, atunci o facem, dacă nu, atunci încercăm să nu pierdem timp și energie cu asta, ci să facem ce putem aici și acum. Și ne vom ocupa de viitorul tulburător, dar dincolo de controlul nostru, când devine real sau supus schimbării.