Se întâmplă adesea ca unele aspecte traumatice ale vieții să provoace neplăceri unei persoane, să provoace anxietate și stres. Pentru a se proteja cumva de experiențe, personalitatea, conform analiștilor moderni, pare să se împartă în două părți: una este predispusă la experiențe și simpatie, a doua este absolut indiferentă. Seamănă cu represiunea și intelectualizarea. Totuși, dacă în timpul intelectualizării sentimentele asociate cu un anumit gând sunt suprimate, iar atunci când sunt reprimate ele intră în inconștient, atunci când sunt izolate rămân în preconștient sursa foto: https://www.freepik.com Recurgând la izolare de realitate, o persoană se îndepărtează de oameni. El vrea să se abstragă, să se ascundă în propria sa lume, să minimizeze toate contactele, pentru a nu experimenta sentimentele asociate cu experiența afectului. Cel mai rău lucru este că i se pare destul de normal. Adesea, astfel de oameni îi devalorizează pe alții, demonstrând aroganța lor. Izolarea primitivă se manifestă în copilărie. Un copil, confruntat cu stresul, se izolează de realitate fără măcar să-și dea seama. Când este supărat, cel mai adesea copilul adoarme, trimițându-și conștiința într-o altă stare. Un adult nu își poate permite să rezolve toate problemele cu un simplu vis. Unul dintre cele mai grave scenarii este că o persoană merge în „o altă lume” cu ajutorul alcoolului sau drogurilor Sursa foto: https://www.freepik.com Prejudecățile inspirate la o vârstă fragedă joacă un rol important. Un tip căruia i s-a spus încă din copilărie că bărbații nu plâng își va izola sentimentele de-a lungul vieții. Da, este îngrijorat, îngrijorat, dar o păstrează pentru el. Același lucru este și cu femeile care își imaginează că sunt „puternice și independente”, care percep orice manifestare a sentimentelor ca slăbiciune. Astfel de oameni din exterior par indiferenți, indiferenți la ceea ce se întâmplă. De fapt, sunt prea sensibili, dar teama de a fi înțeleși sau judecați îi înstrăinează de cei dragi și prieteni, condamnându-i la singurătate. Indivizii schiziodali folosesc adesea această apărare Sursa foto: https://www.freepik.com Uneori este dificil să admitem că singurătatea nu este o cauză, ci o consecință. Dacă o persoană și-a dat seama că evită cu adevărat experiența, dacă este gata să înceapă să lucreze la sine, acesta este primul pas către victorie. Cu toate acestea, restabilirea sensibilității emoționale nu este deloc ușoară. Chiar și atunci când vizitează un psihoterapeut, astfel de oameni „se protejează” prin izolare. Nu poți să bati pur și simplu la ușa închisă a lumii tale interioare și să te aștepți ca aceasta să ți se deschidă imediat. Va trebui să mergi mai mult de un cerc, să treci cu mouse-ul în jurul pragului, să cauți cheia și să anunți persoana că ajutorul este foarte aproape - trebuie doar să deschizi ușa. Valery Piyanzov Psiholog analitic. Psiholog clinician. Telefon WhatsApp, Telegramă: +7 985 118-19-40 Site: http://piyanzov.ru