Alcoolismul are consecințele sale nu numai la nivel medical și social, ci și la nivel psihologic. Copiii crescuți și crescuți în familii de alcoolici au o experiență îndelungată de a fi în condiții nefavorabile, care formează o percepție distorsionată despre ei înșiși și despre lume în ansamblu. Un copil al părinților băutori sau chiar unul dintre părinți se confruntă cu un sentiment constant de anxietate, pericol și imprevizibilitate. Se caracterizează prin abandon, înstrăinare, se simte de pază sau pe câmpul de luptă. Alcoolismul este o boală a familiei care îi afectează pe toți membrii familiei, chiar și pe cei care nu sunt băutori, unde fiecare își experimentează propria durere. Un alcoolic se descurcă cu ajutorul alcoolului, în timp ce alte rude se descurcă fără anestezie cu alcool. Să crești într-un astfel de mediu este foarte dificil și provocator. Părinții care consumă alcool se caracterizează prin iresponsabilitate, imaturitate și incapacitate de a lua decizii. Copilul devine automat un adult care înțelege și se adaptează la dificultăți indefinibile. Cu alte cuvinte, nu a avut o copilărie sănătoasă, a fost lipsit de dragoste, atenție și plin de multe emoții toxice. Emoțiile toxice sunt sentimente de vinovăție, rușine, resentimente, autocompătimire, furie, anxietate. Astfel de emoții acționează ca un mijloc de protecție pentru o persoană și sunt ca alcoolul pentru un alcoolic. Copiii se rușinează adesea de părinții lor și de propria lor familie. De obicei, un alcoolic în familie este un mare secret. Și nu atât pentru cei din jur, cât pentru sistemul familial în sine. Este posibil ca problema să nu fie recunoscută ca problemă și copiii cresc într-o familie disfuncțională, percepându-o ca o normă. Și dacă există elemente de violență fizică sau morală, atunci gradul de traumă personală crește semnificativ și lasă cicatrici adânci în suflet și memorie. Pofta de băut îi ia în egală măsură energie și sănătate de la dependent și de la rudele lui care locuiesc cu el. Toată lumea este implicată în această problemă și toată lumea are nevoie de ajutor. Copiii dependenților sunt ei înșiși purtători de codependență (concentrare puternică asupra vieții altora, în detrimentul propriei lor). Codependenții dau mai mult decât primesc, tind să-i salveze pe alții, să răspundă și să aibă grijă de cei dragi. Identitatea unui copil dintr-o familie de părinți aflați în întreținere nu este vizibilă și nu este susținută în niciun fel. Copiii alcoolicilor, într-o măsură mai mare, nu știu să-și trăiască viața, granițele lor personale sunt estompate, respectul de sine și stima de sine suferă și le este greu să-și exprime sentimentele. Și în viitor, ei tind fie să se izoleze, fie să intre în relații distructive. Familiile alcoolice se caracterizează prin coeziune negativă bazată pe critică, rigiditate, inadecvare, inconstanță și stres excesiv. Supraviețuirea devine viață. Cu toate acestea, este important să ne amintim că un copil are cinci caracteristici inerente: un copil este valoros, vulnerabil, imperfect, dependent, imatur. Copiii din familiile alcoolice trebuie să încerce aceste caracteristici în relație cu ei înșiși și să iasă din propria lor depresie. Ajutarea copiilor părinților alcoolici poate începe cu o discuție despre sentimentele pe care le-au trăit și pe care le trăiesc acum. Este important să fim conștienți de problema dependenței și a codependenței, deoarece acesta este primul pas către vindecare. Tratamentul este necesar pentru ca întreaga familie să funcționeze mai bine. O vizită în timp util la un specialist poate corecta situația și poate ajuta dependentul și copiii săi să trăiască o viață plină.