De la autor: În prezent, psihologii folosesc din ce în ce mai mult conceptul de energie în munca lor. În același timp, acestui concept i se dă uneori semnificații diferite. Prin definiție, putem spune că energia reprezintă diverse schimbări, tranziții sau mișcări Din experiența terapiei de grup, se știe că procesele energetice joacă un rol important în creșterea eficienței interacțiunii într-un grup terapeutic, ca aspect al interpersonalului. interacțiunea dintre participanți. În același timp, atât intervalul de timp al interacțiunii, cât și intensitatea proceselor specifice de interacțiune devin importante. În procesul de respirație, aspectul energetic joacă un rol cheie, îndeplinind funcția de comunicare internă între oameni, întrucât comunicarea verbală este minimizată sau complet absentă. Manifestarea funcției transformatoare a energiei reale este înregistrată în principal de cei care respiră înșiși pe baza modificărilor de senzație din corpul fizic. În același timp, un număr mai mare și o intensitate mai mare de senzații corespund unui nivel mai intens de energie. Și o schimbare a potențialului energetic duce, de obicei, la o schimbare a structurii momentului interpersonal de interacțiune între oameni și, în consecință, la schimbări în schema de evaluare, creativitatea percepției senzoriale, manifestarea voinței și structura formelor de gândire. Respirația în sine este un proces ciclic, strict legat de dinamica sentimentelor și gândirii (cum simțim, așa respirăm). În procesele de respirație conectate, cei care respiră sunt rugați să se relaxeze și să respire fără o pauză între inspirație și expirație. Acest lucru creează oportunitatea de a crește nivelul de energie din organism în mod continuu, folosind acumulările de energie doar pentru a menține ciclul de respirație în sine, repetând același tipar de respirație iar și iar. În același timp, așa cum arată practicarea proceselor respiratorii, o creștere a plinătății energetice este însoțită de o schimbare a stării de conștiință a unei persoane, cu alte cuvinte, o extindere a conștiinței. Acest lucru este însoțit nu numai de o expansiune a transei, ci și de o creștere a tonusului emoțiilor și a conștientizării. În acest caz, o restructurare a structurii resursei energetice a corpului duce de obicei la mișcarea materialului psihosomatic din experiența trecută a unei persoane, precum și la integrarea părților disparate în conștiință. Interacțiunea nonverbală cu energia are loc atât în ​​câmpul personal, cât și în spațiul interpersonal al grupului. În procesele respiratorii se poate observa interacțiunea spațială între membrii grupului, exprimată prin sincronia manifestării sentimentelor și mișcărilor corpului. Sentimentele și tensiunile participanților la procesul asociate cu situațiile trecute pot fi exprimate prin mișcări spontane, sunete sau trăite sub formă de senzații interne, experiențe, imagini. În procesul respirator propriu-zis, care durează 1-2 ore, există 3 etape. Prima etapă este inițierea respirației și intrarea într-o stare extinsă de conștiință. Ceea ce este important aici este profunzimea respirației în sine, intensitatea și frecvența acesteia. Pe fundalul relaxării, acest mod de respirație creează un flux puternic de energie și conștiință prin corp. Durata primei etape poate fi de la 5 la 15 minute, in functie de sensibilitatea membrilor grupului. A doua etapă este experiența materialului psihosamotic intern prin respirație ciclică, sentimente, mișcări spontane ale corpului și stări mentale (30-90 minute). A treia etapă are loc pe fondul ieșirii din procesul de respirație, ca o ședere relaxată în câmpul reflexiei energiei sau al somnului (10-20 de minute). Caracteristicile pozitive observate adesea ale participanților la respirație sunt relaxarea, comportamentul natural, o atmosferă emoțională favorabilă în grup și manifestarea activității creative. Semnele nefavorabile în condiții de senzații incomplete sunt depresia crescută, izolarea, agresivitatea, starea de spirit, nemulțumirea. Conform dinamicii grupului, se propune crearea oportunității de sprijin emoțional, atât din partea formatorului principal, cât și din partea participanților înșiși sub forma interacțiunii în pereche. De obicei, grupul se împarte în perechi și participanții respirăalternativ cu sprijinul energetic al partenerului. Forma de interacțiune într-un cuplu este mai mult non-verbală, intuitivă. Alegerea unui partener potrivit este foarte importantă, deoarece respirația funcționează cel mai bine într-o atmosferă de încredere, căldură, în domeniul atenției conștiente și al meditației. Procesul de respirație în sine este foarte prietenos cu mediul pentru respirație, deoarece procesele energetice din corp sunt finalizate de la sine, fără intervenție externă. Adesea se folosește muzică ritmică bine aleasă, corespunzătoare etapei procesului de respirație în curs. Mișcarea energiei prin corpul respiratorului poate fi atât exprimată, cât și ascunsă. Unii oameni nu simt nimic special în timp ce respiră, cu excepția senzațiilor superficiale, a prezenței și a gândurilor lor. O altă parte a grupului poate experimenta spasme intense la nivelul mușchilor brațelor, feței și abdomenului. Astfel de fenomene se numesc „hiperventilație”. Uneori există o schimbare a sensibilității auzului (cel care respiră se poate bucura de muzică). Există adesea dorința de a se mișca și de a dansa. Și unii oameni se trezesc surprinși de imagini interne, trăind comploturile vieții lor (adesea acestea sunt traume din trecut). Pozitiv este controlabilitatea procesului, atât prin modificări ale respirației, cât și prin imaginație, puterea gândirii. În respirație, un anumit rol îl joacă gradul de pregătire al participanților, experiența lor personală de a trece prin procese de respirație. Cu cât pregătirea fiecărei persoane din grup este mai mare, cu atât câmpul energetic al grupului poate fi mai intens, iar schimbările personale ca urmare a ședinței de respirație sunt mai profunde. Cele mai importante abilități de antrenat sunt conștientizarea atenției celui care respiră, capacitatea de a respira în diferite moduri și menținerea intensității procesului de respirație coerentă. Abilitățile de relaxare și capacitatea de a lucra cu sentimente negative, capacitatea de a integra stări de conștiință sunt importante. La sfârșitul respirației de grup, se recomandă ca participanții la antrenament să vorbească despre impresii și sentimente pentru o mai bună finalizare și conștientizare a schimbărilor care au avut loc. Pot fi folosite practici corporale și mandale de desen. Procesul de respirație este considerat complet atunci când în grup predomină sentimentele pozitive, nu există sentimente negative sau stări depresive și nu există plângeri cu privire la disconfort în organism. De regulă, la sfârșitul antrenamentului, coeziunea grupului crește, iar limitele stereotipurilor de comunicare interpersonală sunt extinse. Există mai multă deschidere, sinceritate, încredere și relaxare. Dinamica interacțiunii energetice într-un grup suferă modificări semnificative în timpul procesului de respirație. Când intră în procesul de respirație, oamenii experimentează rigiditate și rezistență sau anxietate. La început, aceste sentimente pot face dificilă respirația coerent și pătrunderea adânc în procesul de schimbare a conștiinței. Apoi, sub influența respirației în sine, pe fundalul relaxării și creșterii energiei de grup, are loc o expansiune a conștiinței și o creștere a entropiei în grup. Ca rezultat al procesării, fiecare participant din grup primește o oportunitate unică de a-și exprima sentimentele cele mai profunde pe fundalul creșterii energiei în organism. Membrii individuali ai grupului care au trecut prin experiențe profunde ale energiei nașterii, morții și renașterii pot experimenta schimbări în concluziile de bază despre valoarea vieții, schimbări în înțelegerea binelui și a răului, o globalizare a ideii de locul lor în lume, sensul existenței personale. Ca urmare a acestei analize a consecințelor lucrului energetic cu respirația, se poate presupune că aspectele energetice ale conștiinței, exprimate prin respirație, au un impact serios asupra rezultatelor muncii în grup, atât pentru grup în ansamblu, cât și pentru fiecare persoană la nivel personal. În cazul ședințelor repetate de respirație, o persoană dezvoltă un sentiment stabil de libertate personală, ușurare psihosomatică, ușurință și gândire creativă. Adesea, ca urmare a respirației, bolile cronice, durerile de cap și afecțiunile corpului pot dispărea. De o valoare deosebită după efectele proceselor respiratorii este experiența extinderii conștiinței în timpul procesului de respirație.Conștiința devine extinsă ca urmare a respirației intense și a mișcării energiei prin corpul celui care respiră. Într-o stare de conștiință extinsă, o persoană poate percepe nu numai imagini, ci și simți direct impactul energiei sub formă de senzații, schimbări în percepția tactilă a spațiului înconjurător. Experimentarea unei experiențe neobișnuite creează un efect stimulant asupra sistemului nervos, extinde înțelegerea realității de către o persoană și promovează gândirea creativă. În timpul terapiei de respirație, o persoană dobândește experiență de interacțiune cu energia, care completează și clarifică experiența verbală de interacțiune cu realitatea. Acest lucru extinde mobilitatea utilizării modelelor de comportament uman și crește eficiența utilizării lor în viața de zi cu zi. Tiparele energetice se pot manifesta în corpul uman ca o senzație de maree interioară, căldură, ușurință, mobilitate, oboseală, vigoare etc. Pentru a explica aspectele pozitive ale influenței respirației, putem propune o diagramă împărțită a stărilor umane cu trei variabile. Primul model de schimbare se referă la stări mentale precum confortul – disconfort, sau stabilitatea psihologică, sau instabilitatea. Sau, cu alte cuvinte, cineva este interesat de sarcina de a obține o stare mentală stabilă, confortabilă. Al doilea model constă în luarea în considerare a stărilor emoționale precum emoțiile, sentimentele. Atunci când o persoană se află în sentimente satisfăcătoare, cum ar fi bucuria, iubirea, acceptarea, pacea, plăcerea, optimismul etc., acestea sunt considerate sentimente pozitive, iar o persoană poate fi lăsată în aceste stări. Cu toate acestea, dacă sunt experimentate sentimente de furie, depresie, închidere, anxietate, vinovăție, resentimente și altele asemenea, atunci în acest caz este necesară o intervenție terapeutică specială pentru a ajuta aceste stări să se transforme în sentimente pozitive. A treia variabilă se referă la aria stărilor energetice umane. Acest concept este strâns legat de mișcare, acțiune și realizarea practică a sinelui în viață. Implementarea comportamentului uman poate avea loc pe fundalul unor stări mentale și emoționale pozitive și pe fondul variabilelor negative. Stările energetice sunt caracterizate în principal de sentimente de plinătate, vigoare sau gol, letargie și slăbiciune. În procesele respiratorii, schimbările practice apar în principal în regiunea energiei a treia variabilă. Dar din moment ce toate cele trei variabile, trei tipuri de stări sunt interconectate, pot apărea modificări secundare atât în ​​psihic, cât și în emoțiile celui care respiră. Aceste schimbări pot fi demonstrate în următoarea diagramă: Legătura dintre sentimente, energie și psihicul uman are loc printr-un anumit centru esențial, sau nucleul tuturor conexiunilor posibile cu lumea. Descrierea și înțelegerea interacțiunii, rezonanța variabilelor interne poate fi comparată cu ceea ce se întâmplă în natura vie din biosferă și este supusă legilor generale ale naturii și spațiului, deoarece omul în ansamblu este o parte inseparabilă a naturii. Este mai convenabil să luăm în considerare procesele care au loc în timpul respirației în coordonate sferice sau volumetrice sau, cu alte cuvinte, în imagini multidimensionale. În ceea ce privește procesele energetice reale care apar la utilizarea terapiei respiratorii, precum: hiperventilația, relaxarea, experiențele imaginative, mișcările spontane ale corpului și alte fenomene, se remarcă legătura strânsă dintre fenomenele energetice din corp și manifestările emoționale, sentimentele, manifestările evaluative. , și stări mentale. Combinația simultană a diferitelor stări în câmpul de percepție al unei persoane duce în sine la integrarea și formarea unor manifestări noi, mai subtile în starea normală a psihicului, sferei senzoriale și un sentiment de plenitudine, pregătire pentru acțiune. În primul rând, procesul de integrare este util, deoarece rezultatele integrării conduc la o mai mare stabilitate a psihicului uman, la o extindere a sferei senzoriale și la creșterea performanței creative. Aceste rezultate pozitive sunt o parte importantă a sistemului de reabilitare a abilităților creative umane și.