- Nu ți se pare puțin ciudat?- Nu-i așa?- Mai degrabă cred că da. Vreau doar să înțeleg de ce s-a întâmplat asta. Când eram încă la grădiniță, mi-am dorit mereu să fiu primul și cel mai bun, mai ales la concursurile organizate de profesori. Mi-a plăcut faptul că am putut să-i depășesc pe toți și să devin câștigător. Nu am acordat atenție faptului că s-ar putea să-mi murdăresc hainele, s-ar putea să îmi rup adidașii sau să cadă într-o băltoacă. Am alergat și totul până la linia de sosire pentru a fi primul. Apoi, un an mai târziu, am luat parte la concursuri, dar nu am câștigat. Poartă un trening frumos pentru a arăta îngrijit. Îmi amintesc că la școală eram cel mai bun la ora mea de fizică, dar nu am fost trimis la olimpiade, ceea ce m-ar fi ajutat la admitere. Cred că se datorează faptului că mamei i s-a oferit să plătească pentru participarea mea gratuită, dar moralitatea și moralitatea nu i-au permis. Erau bani. În ciuda acestui lucru, am făcut-o. Dar nu acolo unde mi-am dorit cu adevărat. Absolvent de facultate fără distincție. Acum nu lucrez în specialitatea mea - pentru cine lucrezi? - Chelner. Amuzant, nu? Un inginer lucrează ca ospătar. Acum, privind în urmă, ne mai putem aminti câteva cazuri care au fost o greșeală. De exemplu, ca refuz, după o discuție cu mama mea, de la un stagiu în străinătate din cauza „urățeniei de a demonstra superioritate față de ceilalți în acest fel”. Sau la universitate. M-am întâlnit cu o fată al cărei tată era în închisoare. Am iubit-o foarte mult, dar ne-am despărțit. Poate că acum poți răspunde ce a cauzat separarea - Vezi că toate situațiile sunt cumva legate - Au fost episoadele definitorii ale vieții mele - Ce înseamnă asta pentru tine? Și m-am îngrijorat foarte mult de ceea ce gândeau și spuneau alții despre mine..