„Dragostea nu se înțelege bine cu frica” Machiavelli INFLUENȚA EDUCAȚIEI FAMILIALE ASUPRA DEZVOLTĂRII TERILOR LA COPII Familia poate fi atât un factor puternic în dezvoltarea suportului emoțional și psihologic pentru individ, sursă de traume psihice și legată de o varietate de tulburări de personalitate: nevroze, psihoze, boli psihosomatice, perversiuni sexuale și abateri comportamentale. O persoană este sensibilă la atmosfera familiei de-a lungul vieții, dar familia are cea mai mare influență asupra dezvoltării personalității. În familie se formează atitudinea copilului față de sine și de oamenii din jurul lui. Este locul unde are loc socializarea primară a individului, sunt stăpânite primele roluri sociale și sunt stabilite valorile de bază ale vieții. Părinții își influențează în mod natural copiii: prin mecanismele de imitare, identificare și interiorizare a imaginilor comportamentului parental. De regulă, prima persoană care îi dă copilului o idee despre lumea din jurul lui și despre situația din aceasta este mama. Legătura dintre copil și mamă este determinată de nevoia exprimată a copilului de apropiere de persoana care îl îngrijește. Bowlby asociază dezvoltarea funcțiilor mentale și motorii cu dezvoltarea modalităților de a atinge apropierea de mamă. O astfel de apropiere asigură siguranță, vă permite să vă implicați în cercetare, să învățați și să vă adaptați la situații noi. Prezența fricilor la mamă, anxietatea în relațiile cu copilul, protecția excesivă de pericole și izolarea de comunicarea cu semenii, respingerea emoțională duce la apariția fricilor la copil. Mama joacă întotdeauna un rol activ în dezvoltarea anxietății, în special în nevrozele din copilărie, a căror etiologie, fără îndoială, datează din prima copilărie. Cum apare frica? În ce constă sensul profund al cuvântului frică: S T R A X S - creație T - anxietate P - născut A - viață X - păstrare Inițial, frica a fost dată special pentru ca pericolul să treacă pe om, dar treptat au transformat frica într-un fetiș și și-a acumulat surplusul. Și a început nu atât să protejeze de pericol, cât să-l atragă, pentru a-și justifica prezența în prezența unei persoane. Iar omul, care a fost atât de adormit încât a început să se teamă de propria sa umbră, și-a renunțat la voința de frică – și frica l-a umplut. Acum el însuși nu știe cum să îndepărteze frica suplimentară. Și acum există multe temeri la o persoană și semnificația lor a devenit diferită: S T R A H I S - starea de T - anxietate R - minte A - trăire X - în afara I - Adevăr Frica - credința că ceva nu i se va întâmpla cu o persoană nu este bun . Frica pentru cei dragi, copii, atunci când o persoană se teme pentru ei, își face griji pentru ei și, prin urmare, el însuși escaladează acele reacții negative care se pot întâmpla familiei și prietenilor. Și în înțelegerea omului modern, frica este un sentiment de anticipare a posibilelor evenimente nedorite, care decurg din experiența încarnărilor trecute, a generațiilor anterioare, a sentimentelor mamei în timpul sarcinii, a creșterii parentale, a mediului.